Acest avion si-a facut aparitia in anul 1967 si a adus ca principale diferente fata de MIG-21, prizele de admisie a aerului instalate pe lateralele avionului si ca o noutate in acei ani, aripile cu geometrie variabila, ceea ce facea ca aeronava sa decoleze si sa aterizeze la viteze mici, pe distante scurte, precum si atingerea de catre aceasta a unei viteze mari la unghiuri de sageata mare, de 2,3 Mach. Desi, teoretic cel putin, MIG-23 era considerat un avion de vanatoare de mare viteza, in realitate acesta n-a atins niciodata performantele necesare unui astfel de avion (cu toate ca a avut 10 variante constructive), in special la capitolul manevrabilitate. Geometria variabila a aripilor n-a ajutat prea mult performantele aerodinamice ale avionului, cu toate ca avea posibilitatea de a fixa aripa pe trei pozitii: 16/45/72 de grade. Acest fapt nu ajuta deloc avionul in lupta aeriana, la 16 grade, din cauza suprasarcinii exista pericolul de cedare a aripilor, iar la 72 de grade nu exista suficienta portanta pentru executarea manevrelor (numeroase accidente, unele tragice, cu acest avion s-au datorat acestui handicap). Acest fapt nu facea deloc popular avionul in randul pilotilor si tehnicilor; diferentele dintre el si MIG-ul 21 (Fishbed) erau minore; ba chiar Fishbed-ul era mai agil si mai sigur. Desi era mai scump decat 21, Flogger-ul nu-si justifica banii, ba mai mult decat atat, grinzile de acrosare, radiolocatoarele si rachetele erau identice pentru ambele avioane. MIG-ul 23 nu a reprezentat o evolutie notabila ci doar un altfel de MIG-21, o dezvoltare a Fishbed-ului. El era considerat un avion bine echipat dar mai putin manevrabil decat MIG-21 cu performante reduse, cu dese defectiuni cauzate de mecanismul destul de complicat al trenului de aterizare, care se rupea chiar si pe piste betonate. Avionul nu s-a bucurat de prea mare sucess in randul pilotilor, acestia fiind “suparati” de faptul ca nu puteau face cu el ceea ce faceau in zbor cu MIG-ul 21, iar tehnicilor dandu-le mari batai de cap.