
POVESTI DE AERODROM
Povesti despre zborul la vânatoare, piloti cu albastrul cerului pe epoleti, avioane de culoarea duralului, aerodrom militar, vieti si destine traite la viteze supersonice.
DEVESELU
CETATEA ZBORULUI SUPERSONIC
Iata ca au trecut 60 de ani de la primul zbor al unui avion de vânatoare cu reactie de pe aerodromul militar Deveselu, eveniment ce a avut loc în luna mai a anului 1952 si care l-a avut drept protagonist pe capitanul Daniel Malaescu la Deveselu. Atunci, un avion MiG-15 si-a urlat desprinderea-i furtunoasa de betonul pistei aerodromului din sudul tarii, daruind cerului oltenesc o alta pasare, cu penaj lucios din dural lustruit. Primul zbor cu avionul Mig-15 pe aerodromul Craiova a avut loc la doar câteva zile dupa zborul de la Deveselu, respectiv la data de 9 mai 1952. Primul pilot militar român care a zburat în simpla comanda pe avionul MIG-15, a fost Cpt. Tîu Ion, care era comandantul Diviziei 66 Aviatie Vânatoare, care avea în subordine Regimentul 158 Craiova si Regimentul 226 Deveselu - Caracal.
Anii au trecut în zbor de la momentul nasterii aviatiei reactive pe aerodromul din Câmpia Romanatilor iar acest loc s-a impus cu fiecare an ce trecea drept un bastion puternic al zborului militar, un nume ce s-a transformat repede în renume, un loc legendar ce a dat Aviatiei Militare Române piloti de vânatoare foarte bine pregatiti, multi dintre ei ajungând în pozitii importante si urcând treptele ierarhiei militare cu fruntea sus si aureolati de izbânzile smulse cerului la scoala de zbor supersonic de la Deveselu.
Pentru ca da, atunci când spui Deveselu, spui aviatie de vânatoare supersonica. Aici au venit primele avioane supersonice si tot aici a fost creata si operationalizata prima escadrila de aviatie de vânatoare supersonica, totul începând în anul 1958 odata cu venirea în tara a primei escadrile de avioane supersonice tip MiG-19P.
Cele 12 avioane sovietice au gasit la Deveselu prima lor casa pe teritoriu românesc, iar pilotii de vânatoare de aici au fost primii care s-au avântat cu ele pe cerul oltenesc pe care-l stapâneau, deschizând drumul aviatiei supersonice cu mari sacrificii, drum patat cu sângele celor viteji ce au aflat mult prea târziu ca MiG-ul 19 – primul supersonic sovietic – avea grave probleme de constructie. Zabos, Ciofu, Vasilescu, Brisca – eroi decedati la mansa lui, toti fiind jertfele începuturilor zborului supersonic în România, început pe care aviatorii de la Deveselu l-au platit atât de scump…
Traiectoria ascendenta a aviatorilor de la Deveselu a continuat, ei adaugând noi realizari în contul unitatii pe care o reprezentau cu cinste, spargând bariera sonica si doborând un prag psihologic, devenind primii aviatori militari din tara noastra ce-au lasat sunetul în urma, propulsând România în era supersonica.
Acesti adevarati urmasi ai pandurilor lui Tudor Vladimirescu au construit cu eforturi enorme si multa daruire o alta cetate a zborului militar reactiv românesc, un punct strategic pe harta apararii aceste greu încercate tarisoare si o garnizoana cu o greutate aparte si de o forta fenomenala. Pentru ca începând cu luna februarie a anului 1962, regimentul de la Deveselu s-a înregistrat cu o alta premiera: introducerea în dotare a primei escadrile de avioane supersonice de vânatoare MiG-21, a carei varianta F-13 a fost adusa în zbor de pilotii sovietici.
Avionul emblematic pentru Aviatia Militara Româna, MiG-ul 21 si-a început lunga-i cariera aici, la Deveselu, gasindu-si o casa în care va fi binevenit timp de 40 de ani, o enorm de lunga perioada de timp în care va lega fratii de cruce cu cei pe care-i va purta prin cer si împreuna cu care va realiza lucruri iesite din comun, demne de-a umple zeci de volume de povestiri, dar, cel mai important, aparând cerul de la nord de Dunare si punând umarul la construirea unei puteri aeriene pe care, poate, România niciodata n-o va mai avea…
Din nefericire, la putina vreme de la împlinirea unei jumatati de secol de activitate aviatica reactiva neîntrerupta, aerodromul Deveselu a fost „trecut în rezerva”, iar unitatile de aviatie pe care le gazduia au fost desfiintate, intrând în legenda. Odata cu taierea motorului la gurile de alimentare, tacerea a luat în stapânire toate colturile aerodromului, pentru ca zgomotul de motor turboreactor, acel mars al aviatiei militare reactive, sa nu se mai auda aici, plecat sa binecuvânteze alte locuri…
Tavalugul desfiintarilor de unitati de aviatie ce a caracterizat începutul secolului XXI, cel care aproape ca a lasat România fara unitati de elicoptere si cu o treime din aerodromurile militare, a lovit si Oltenia, iar cele doua mari unitati ce-i aparau cerul – Regimentul 67 Aviatie Vânatoare, Vânatoare-Bombardament de pe Craiova si Regimentul 91 Aviatie Vânatoare de pe Deveselu – au fost desfiintate. Daca aceste desfiintari au avut vreun efect benefic, istoria va decide…
Pâna atunci, ne ramân amintirile, a ceea ce-a fost cândva si nu se va mai întoarce niciodata…
Cu multa vreme în urma, într-o comuna din sudul Olteniei, se nastea un copil care-a privit înca de la început cerul cu o curiozitate aparte, în timp ce sunetul puternic al motoarelor turboreactoare si fâsâitul ascutit al despicarii maselor de aer nu l-au speriat, ci l-au tulburat într-un fel aparte, stârnindu-i o curiozitate de care nu se va mai vindeca niciodata.
Acum, mâna barbatului transformat din copilul ce privea cu ochi vii cerul asterne aceste rânduri cu o mare emotie si cu ochi umezi, dorind sa gaseasca cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima cât mai aproape de realitate ceea ce este în el, la atât de mult timp de la vremurile în care avioanele de vânatoare si aviatorii militari de la Deveselu i-au sadit în suflet, definitiv si incurabil, dragostea pentru aviatia militara si pentru pasarile cu aripi argintii.
În aceste zile, la ceas aniversar de nostalgica aducere aminte si la 10 ani de la momentul zero al tacerii ce-a luat în stapânire aerodromul militar Deveselu, peste tot si toate suprapun inconstient imaginea siluetei argintii inconfundabile a avionului MiG-21, imprimata pe retina, si sunetul electrizant de motor turboreactor, pe care-l recunosteam si în somn, jaloane ale unei existente de om si impresii senzoriale imprimate adânc în memoria afectiva, daltuite în roca sufletului exact acolo, în locul acela pe care nicio furtuna nu-l poate afecta si nimic nu poate sterge amintirile care ne definesc si din care suntem, într-un fel, alcatuiti.
La Multi Ani, aviatori ai Regimentului 91 Vânatoare, oriunde v-ati afla!
La Multi Ani, aerodrom militar Deveselu, orice-ai fi tu acum!
Legendele nu mor niciodata!
Ura!
sursa: Povesti de Aerodrom
Gândul saptamânii (XXI)
Posted on 6 mai 2012
Autor: pseudonim "Poetu".